Cadedrala mentalitatii romanesti
Inspiratia de moment este legea noastra. Romanul iubeste intorsatura, adica inconsecventa in procesul lucrurilor. Cel mai mare chin pe capul nostru ar fi construirea unei catedrale: tendinta lucrurilor inspre inaltime, ascensiunea firii e straina complet geniului nostru. Turnurile bisericilor romanesti nu se sprijina in cer, asa cum se intampla cu cele gotice, ci rezemate de corpul bisericii, ele par a fi multumite ca se afla undeva, aproape de tot, un pamant de care nu e bine sa te indepartezi. O catedrala este un raspuns lui Dumnezeu la toate intrebarile care i le-a pus omului. Ea doveste ca distanta dintre creator si creatura este departe de a fi infinitasi ca, la urma urmelor, ei s-ar putea intalni vreodata in inaltimi. Sensul ultim al catedralei este o provocare si o sfruntare adresata Divinitatii. Sunt turnuri pe care omul n-a avut curajul sa scrie: pana cand vei fi Dumnezeu, Doamne?…
.JPG)
Nu ma injurati. Am uitat sa va spun ca este un citat de Emil Cioran. Acum injurati-l pe el.