Dedicatie literara catre Ambasada Romaniei Copenhaga

Deja a devenit o traditie ca Micula si Ambasasada sa promoveze oameni obsedati sexual sau orice altceva care nu este parte din cultura Romaniei. Deja Micula devine o notorietate in domeniul promovarii sexului, evreului, prostului gust, tiganismului si altor ciudatenii. Dar sa incepem.

Cuvintul ambasada este de gen feminin. O ambasada, doua ambasade. Corect si logic , tot ceea ce se identifica cu Ambasada este sub umbra genului feminin. Cind zici nmAmbasada , spui oamenii din ambasada, reprezentantii tarii, culturii, si altor zone sau locuri de punere in valoare a statului pe care il reprezinta.  Cum genul feminin vine de la femeie, am sa le transmit celor din structurile doamnei AMBA , citeva lucruri. Deci voi prelua de pe site-ul ambasadei persoanele reprezentante ale statului roman in Danemarca. Ei sint cei care promoveaza  arta sau cultura si tot ceea ce este romanesc.

Domnul Cristian Negrilă Prim-colaborator, Domnul Emil Lupescu Consilier economic, Doamna Teodora Irina Hrib Secretar III, Domnul Alexandru Atanasiu Consul
Si sa nu-l uitam pe eminenta sa Victor Micula, pastorul oilor.

“Uite cum e cu tara (nota mea Romania): cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gindeste ce se gindeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroas?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!”” (pg. 58)

Facem un exercitiu de imaginatie si transformam Institutia ambasadei  in femeie cu toate elementele sale, si obtinem o interesanta lectura marca Made in Cultura Romaniei. Tot ceea ce este ingrosat va rog sa o identificati cu Ambasada Romaniei din Copenhaga, ca si o personificare literara. Conform unei carti semnate MIRCEA CARTARESCU si , recomandata de ilustrii critici literari, Manolescu, Plesu , Liiceanu. Este doar un exercitiu de imaginatie si de personificare a Institutiei AMBASADEI care este orinduita si cirmuita de cei mai sus mentionati si ingrosati.

“”Avem ciorapi pentru femei (n.r.adaugati singuri) cu gauri”, de unde discutia trece de la politica la femei, la gaurile lor paroase dintre picioare, la ce sa le faci ca sa le innebunesti… Pe cind unul le zice, a nu stiu cita oara, despre bilutele de rulment pe care si le-a bagat el pe sub pielea pu..i” (pg. 62)
“ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroase apoi” (pg. 84)

“Dar toate fetitele si toate femeile (n.r.adaugati singuri) aveau o gaura-ntre picioare, care era pasarica lor” (pg. 151)
“dragule… da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pg. 185)
“O fu.. in urechi, o f… in urechi, o f… in urechi” (pg. 191, cei sapte pitici despre Alba ca Zapada)
“altu’ pe piz… ma-sii” (pg.199)
“Li s-a urit cu binele, fu… in gura de prosti” (pg. 199)
“nu ne e frica de p… astea” (pg. 199)

www.romania-insider.com

“Fu… mama ma-sii de situatie” (pg. 199)
“pastele si grijania ma-sii!” (pg. 199)
“imi bag pu… in regina Angliei” (pg. 241)
“Ma fu… in ea de Casa Alba?” (pg. 241)
“CIA ce cacat e” (pg. 242)
“Cica o armata de spermatozoizi tisnesc dintr-o pu… si merg, voiosi si viteji, printr-un tunel lung si intunecos. Abia asteptau s-ajunga mai adinc, in piz… gagicii, sa-si faca treaba acolo. Ca orice oaste, au trimis o iscoada inainte, sa vada ce si cum. Dupa o vreme iscoada se-ntoarce si striga: “Fratilor, sintem pierduti! Am dat de cacat!”

“Era complet gol, cu pectoralii puternici ca doua scuturi si cu sexul erect pe pintecul tare ca piatra, lipsit de buric” (pg. 329)

“La rindul ei, femeia (n.r.adaugati singuri) primea-n gura calda, rujata, tumefiata de dorinta, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-si sfircul matern, din care supsese odata certitudine si ocrotire” (pg. 339)

“Acum ea avea picioarele prinse sub umerii lui, iar barbatul, sprijinit intr-un cot, ii simtea cu degetele pulpele, anusul umed, buzele cleioase ce-i umezeau penisul, pubisul naclait de sudoare” (pg. 341)
“Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pg. 341)

“Mendebilul avea s-o aduca si pe Silvia, singura de data aceea, si aveau sa se dezbrace amindoi si el avea sa-i vire bara lui de carne in pasaric?” (pg. 360)

Homosexualii. Poponarii. Curistii (…). Unii oameni nu si-o bagau in gaura femeilor, ci in fundul altor barbati. Erau cei mai rai dintre toti, caci oamenii mari faceau prostii cu nevestele lor ca sa aiba copii, dar poponarii si-o bagau acolo, in caca, pe unde trageai pirturi, de unde-ti ieseau, citeodata, cind te minca, vermisorii (…) Cica la un closet public un tip si-a dat pantalonii jos sa se pise si tocmai atunci a trecut pe-acolo un homosexual, care i-a infipt-o numaidecit si a fugit. Suparat rau, tipul a luat-o la fuga dupa el, pin-a ajuns intr-o psdure. Acolo i-a pierdut urma, dar a vazut un om stind in pragul unei colibe. “Hei, n-ai vazut pe-aici un poponar fugind?”, a intrebat tipul. “Nu, zice omul, dar poate l-o fi vazut nevasta-mea: Ioaneee!”. Fiindca si ala era tot un poponar” (pg. 381).
“Printre romini erau mai multi homosexuali decit in toate celelalte popoare, fiindca toate se nascusera din Adam si Eva, numai noi din Decebal si Traian” (pg. 382)

“un popor din care fiecare cetatean era cu mult mai vestit decit orice ins care facea pipi” (pg. 397)


“Nu-i de mirare ca toti moldovenii de azi ii seamana ca doua picaturi de apa: pitici, peltici si degraba varsatori de singe nevinovat” (pg. 420)

Catre Dumnezeu: “Ai scris cu neuronii mei, ai format bucle din venele mele. M-ai proiectat intreg in cartea asta ilizibila, in care Mircea scrie despre Mircea, care scrie despre Mircea” (pg. 445)
“Tineam fiola de Quilibrex, mare si cilindrica asemenea unui penis in erectie (caci in somnul paradoxal, indiferent de continutul visului, penisul ne e intotdeauna erect)”. (pg. 454)
“Nici nu termina Ionel de spalat vasele ca se si pomenea cu tovarasa Emilia de la Biroul de Partid peste el, in toale de sex din dantela roza, cu pielea ei numai pistrui, vizibila prin ochiurile de plasa ale ciorapilor, cu titele acum cam cazute, cu nitica burta si ceva vergeturi, dar inca futesa pina la Dumnezeu. Si, una-doua, il tira ca o paienjenita in dormitor, unde incepeau circul si nebunia… “dragule, da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”” (pg. 184-185)
“Mai apuca sa strige o data “Que viva Somoza, el Padre de la Patria!” inainte de a fi apucata de hoarda aia de flacai statuti, care o mincau din ochi, de a fi despuiata din citeva smucituri, trintita la pamint, silita sa desfaca picioarele si infipta temeinic de caporal, pe cind ceilalti, ce ivisera niste stangi enorme, cum ea nu mai vazuse niciodata, se-ngramadisera in jurul fetei ei, silind-o sa le inghita cite una si cite doua, si… “ah! aaaah! trage-mi-o, Ionele, da-mi-o mai tare, iubitule, ia-ma pe la spate, scumpule! Ah! Aaaaaah!” Estera, care jumatate de ora ii soptise lui Ionel la ureche, tot mai infierbintata, scenariul asta tacanit, statea acum in patru labe in patul conjugal, doar intr-un furoas roz ce i se adunase-n jurul mijlocului, si gemea patrunsa de securistul gol, cu pieptul paros si fata congestionata. Nu mai era femeia de odinioara. Titele scoase din cupele furoului ii atirnau acum pina catre cearceaf, pintecul ii era umflat de parca statea sa nasca, pe fundul mare si greoi ii aparusera vergeturi dizgratioase. (…)

“A muerte las Sandinistas!”, urla citeodata, pentru culoare locala, iar bietul Ionel, in lipsa de alte cunostinte de spaniola, ii tinea isonul cu cite un “Oli!” nu prea convins. “Si-acum in popou, scumpule” gifii femeia. (…) Asa ca si-o scoase cuminte din lacasul licit si intra adinc in cel ilicit, la fel de larg ca si primul de atita folosire. Tocmai pompa ultimiii stropi de snaga (“fratilor, sintem pierduti! am dat de cacat!”” in tunelul acela fierbinte cind se opri deodata contrariat” (pg. 468-469).
“Mama, ii spun, stii de ce am venit? Da, ti s-a facut dor sa-ti mai dau o tita”” (pg. 498).
“A fost apoi alta femeie in viata mea plina de femei si cadavre, si cel mai adesea de cadavre de femei. O curva cu bereta roz, de parc-ai vedea o aura-n jurul capului unei tirituri goale, pe cind ti-o suge ingenunchiata” (pg. 505);
“Ne scoteam apoi animalele din pantaloni si ni le frecam inchipuindu-ne curvistinele alea vii si in pielea goala, pina ce scuipam din noi o flegma ce le pata osemintele. La inceput abia daca aveam zece ani. Ambitia mea era ca snaga sa-mi ajunga pina la fluturele Cocai” (pg. 505-506).
“Zece planse ale testului Rorschach, pe care mi l-au facut si mie porcii de doctori de o mie de ori, mai ales dupa ce au gasit pisicile alea uriase in care era o placere sa bati cuie: intram in ele usor ca intr-un mar fraged, si zbierau ca oparite, de mai mare dragul. Ce tare ma distram cu dobitocii aia in halate albe. Ce vezi aici, baietel? Piz…, chiar asa le spuneam in fata, privindu-i cu ochisorii mei nevinovati, piz… cu buzele desfacute” (pg. 506)

“Desi curva de viata in care m-am pomenit – diavolul stie ca n-am vrut-o – a fost pentru mine un rahat fara margini” (pg. 504);
“inainte sa ies cu capu-n fata plin de rahat si de spuma, acolo, in cortexul
parieto-insular, deasupra iadului din talamus” (pg. 511);

“Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pg. 519);
“Am exersat sodomia” (pg. 519)
“medalioane cu flocii vreunei tirfe” (pg. 522);
“Am regulat la curve batrine de mi se facuse si scirba” (pg. 524);

“Cind m-am trezit, am stiut ca mama avea o pata de lupus eritematos pe sold. O vazusem de multe ori, in adincul timpului, cind ea umbla goala prin casa in dupa-amiezele incinse. O stiam goala, ochii mei de la doi si trei ani o vazusera si o tineau minte. Dar apoi, cind ne mutaseram la bloc si mama lucra la covoare persane, n-o mai puteam vedea decit goala pina la briu, cu sfircurile de aceeasi culoare ca fluturele de pe sold, acum interzis mie”…
Citate din carte publicata de MIRCEA CARTARESCU si preluate de la www.roncea.ro

Cred ca toti ne-o punem, ca sintem majori, dar asta e sarit de pe fix complet. Asadar am sa incerc sa explic o idee. Daca cineva, asa cum reiese din aceste rinduri, poate scrie asa ceva, inseamna ca a avut inspiratie si chiar dorinta. Cum cineva, la nivelul acesta de “scriitor” de renume, promovat de “elita” culturii  , este capabil de a transforma aceasta imaginatie in realitate? Daca a fost o dorinta ascunsa , ceea ce este evident, a pus-o in realitate ulterior tinind cont de “spatele” si “promotorii” pe care ii are?  Deci cei care il promoveaza si sint deacord cu aceasta idee , pot fi participanti la aceste dorinte ascunse ? Deci putem spune ca promotorul acestui specimen umanoid , cu probleme psihice de masochism , brutalitate si bestialitate sexuala, fac parte din aceeasi categorie? Nu stiu, dar nu sint inocenti sau sa spuna ca nu au stiut. Cum dracului eu am stiut de rahatul asta si ei nu?  Sau sint in aceeasi grupare ritualica bestial-sexuala?
Si noi, noi prosti , ne vom inchina, sau ne vom zimbi cu cei care distrug ideea de cultura promovind bestialitatea  sexuala? …….
Category : danemarca, Despre RO, nationalism, Parerile mele, Politica, Poveste
Tags : , , , , , , , , , ,