Yachting-simplu

De mic am trait pe linga mare. Am vrut sa ma fac marinar, ca Basescu 🙂 . Mi-a placut apa si mi-a placut sa nu prea stau cu piciorele pe pamint. Dar nu a fost sa fie. O fi alt plan cu mine si nu stiu 😦  Nu de alta dar e mai multa mizerie pe pamint decit pe apa. Praf si jeg. Ne place sau nu ne place, acolo in mijlocul apei esti doar tu si barca. Nu e minciuna , doar daca te minti singur, nu sint javre de oameni , de autoritati, nu exista patriarh sau biserica , nu ai contact cu institutii , popi sau profesori care mai de care mai teoreticieni. E un mod de viata unde ipocrizia dispare si realitatea e simpla. E mare, vint si orizont. Este o vorba marinareasca in care barca ii spune cirmaciului: „Fereste-ma de uscat ca de furtuna te feresc eu„. E un loc unde nu-i ceri nimic nimanui. Smecheria dispare , rasismul nu exista, jigodiile mor primii, de obicei aruncati peste bord.  Dumnezeu cel adevarat exista si e acolo,acolo l-am simtit . Pe la biserici mai putin si de aceea cred ca exact in biserici nu se afla dar trebuie sa-i dam Cezarului(BOR-ukui) ce-i al Cezarului. BOR-ul e ceva utopic si neinsemnat, patriarh , episcop sint niste oameni morti dar care nu stiu inca, politicieni, banci totul e un mare rahat. Banii nu te ajuta sa-ti schimbi cursul barcii si nici nu te fereste sa dai mina cu al de sus sau al de jos.   As vrea sa-i vad pe asta care tipa in gura mare ca ce ar face intr-o astefel de situatie. Azi il pupa-n cur pe x , miine il pupa-n cur pe y. E o lista intreaga de ipocriti si chiar stiti si voi care sinteti. De obicei primii pe lista sint Institutiile dupa care babuinii 🙂

O poveste de viata in care un om isi cumpara o timona sa-si faca lustra si isi construieste o barca. E ceva care ulterior s-a concretizat si care m-a facut sa-l inteleg pe Eminescu in „Dintre sute de catarge„.

Dintre sute de catarge
(Mihai Eminescu)

Dintre sute de catarge
Care lasa malurile,
Cate oare le vor sparge,
Vanturile, valurile?

Dintre pasari calatoare
Ce strabat pamanturile,
Cate oare-or sa le-nece
Valurile, vanturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,

Te urmeaza in tot locul

Vanturile, valurile.

Ne-nteles ramane gandul

Ce-ti strabate canturile,

Zboara vecinic, inganandu-l
Valurile, vanturile.

Sint blocat intre realitatea iluziei , si realitatea care se afla la nici 1 km de unde stau.

Azi am fost in port , si am vazut pusti , din toate colturile Europei la o Regata de lasere in Charlotenlund. Ma uitam la ei si eram cam invidios. As vrea si eu dar nu se poate. Sint prins in „realitatea ” vietii unde vrei nu vrei trebuie sa stai printre ciufuti, smecheri, hoti cu legitimatie, sau mincinosi notorii. Poate nu am curajul sa rup nodul Gordian , sau poate e deja prea tirziu. Sper sa nu . Am fost invidios pe multi dintre ei. Dar ce sa-i facem . Nu sint perfect.

Pe unde m-am plimbat a trebuit sa stau pe linga mare, doar asa sa-i simt prezenta. Citeodata mai merg undeva unde sa vad doar orizontul , dar fiecare e cu piticii lui. Revenind la Yachting, nu la competitie neaparat , asta te face deobicei mai pragmatic, mai direct si mai categoric. Nu prea stau bine cu politica si totul e doar alb sau negru. Om sau porc, vreme frumoasa sau furtuna, mori sau traiesti. Simplu, la mijloc nu prea e nimic. Doar locul unde respiri. Pentru cit timp? Nu se stie doar un lucru este sigur. Esti propriul tau stapin, nu mai trebuie sa dai vina nici pe x, y , z, si daca ai gresit-o iti plinge mama. Oricum devi parte integrnta din circulatia  carnii in natura. Noroc ca nu toti pestii sint vegetarieni 🙂

MAI AM UN SINGUR DORMai am un singur dor: În linistea serii Sa ma lasati sa mor La marginea marii; Sa-mi fie somnul lin Si codrul aproape, Pe-ntinsele ape Sa am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiti un pat Din tinere ramuri. Si nime-n urma mea Nu-mi plânga la crestet, Doar toamna glas sa dea Frunzisului vested. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Patrunza talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce rasar Din umbra de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sa-mi zâmbeasca iar. Va geme de patemi Al marii aspru cânt… Ci eu voi fi pamânt În singuratate-mi.